Cică rudele nu ţi le alegi. Ba ţi le mai şi alegi, iar noi suntem tare mândri de naşii pe care i-am ales pentru Vlad: Otaleştii zburători!
Thursday, August 21, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
N-eam mutat!
TicTac
Tot înainte!
Simbad on Flickr
Biblioteca lui Băiețel Bădică
Ne place de
- Acuarel
- Alecu
- Ana ceha
- Anca & co.
- Armonii
- Bunelu Nebunelu
- chaos_and_smiles
- delvreme
- Dragos
- Fursecul mecanic
- Jurnanimal
- karakiri
- karakiri's mamma
- Mouseion
- Mugur
- omuletu runbaby
- Orbitoru
- Otalescu
- pillango & pritimaniac
- Piscot
- Roald
- So many things to say, so little time to do it
- Stiu pe cineva
- Tache
- Terorista
- Un homme qui dort
Mamici, tatici, pitici
Nasterea. Povesti si povete
- Adra_zile de supravietuire
- Anca_o sarcina frumoasa si o nastere grea
- Anca_stat vs. privat
- Babel_momente lacrimogene
- Camille & Andor
- Ce trebuie sa stim despre cezariana
- Cesarean in a Culture of Fear
- Ecstatic birth (hormonii nasterii)
- Epidurala_riscuri si beneficii
- Mothering Magazine_birth stories
- Orgasmic Birth
- povesti de nastere
ne sunt de folos
pohta ce-am pohtit
- andive foarte amare cu lămâi foarte acre
- cartofi toxici de la McD
- Cico (neaparat la cutie)
- mousse au chocolat
- pepene galben cu înghețată
- pizza
- salată verde (într-una, amândoi)
- supă de roșii
din buzunărele
- cutia cu poze (27)
- Uimitoarele peripeţii ale familiei Bădică (15)
- vești din burtică (14)
- Vlad (12)
- panică în tunel (12)
- Simbad se gândeşte (11)
- nastere (10)
- unchi și mătuși (7)
- Nervi de sarcină (6)
- avem (6)
- da eu unde nasc? (5)
- film (5)
- din bătrâni se povesteste (4)
- ca nuca-n perete (3)
- la pas prin Bucureşti (3)
- mihai nu gandeshte (3)
- moment poetic (3)
- liste (2)
- meniu de sarcină (2)
- Daţi-i un nume lui Băieţel (1)
- alaptare (1)
- cezariana (1)
- retzetele familiei Bădică (1)
- somn (1)
17 căciuliţe tricotate au comentat:
very richelieu like...if you get my point
Draga Simina,
Felicitari pentru botez! Cum se face ca multe mamici se lauda ca bebelusul lor este cumintel. Al meu baietel are o luna si o saptamana si nu doarme decat daca este tinut la verticala si plimbat un pic prin casa. Vad ca pe blogul tau mai scriu tot felul de maici asa ca apelez atat la tine cat si la ele...cum puteti sa dezvatam un bebe de tinutul in brate ?
M-am consultat si cu nasica Otalescu ca sa raspund la intrebarea asta. Pare ea cam saltareata dar e tare inteleapta.
Nu cred ca poti dezvata un bebelus de tinutul in brate; cred ca la varsta asta tinutul in brate este o nevoie nu un obicei prost. Unii bebelusii au nevoi mai mare, se adapteaza mai greu la lumea extrauterina si se simt in siguranta doar in brate. Noi nu i-am refuzat niciodata lui Vlad tinutul in brate. Si are si el zile cand vrea foarte des in brate, cand adoarme in brate si se trezeste cand il pui jos. De fapt, intrebarea ta a nimerit tocmai intr-un astfel de moment. De dimineata incerc sa il adorm si sa trag si eu un pui de somn pe langa. Nu se poate! Cum il lasi, cum se trezeste.
Acu 15 minute am obosit de plimbat copilu prin casa, l-am pus in scaunul de masina si i-am zis: te pun in scaun pentru ca nu mai pot sa te tin in brate. Si cat m-am dus pana la frigider si inapoi adormise singur, in scaun.
Mai exista si solutia atasarii copilului de mama: poti sa il porti si in casa in wrap, sling, port-bebe. Astfel ai mainile libere si el este tot in brate.
Mie port-bebe-ul mi-a salvat viatza. Am avut "noroc" de un bebe care a cerut contact cu mama non-stop. Acuma, la 17 luni, nu se mai cere in brate decat dupa ore de joaca sau kilometri de fugit prin parcuri, cand nu-l mai tin picioarele. Deci nu cred in dezvatatul de tinut in brate - cand o sa aiba 14-15 ani o sa plangi dupa o imbratisare de la el pe fuga in timp ce isi ia geaca, mananca un sandvis, se uita la cel mai nou clip (toate astea deodata) si fuge pe usa afara la lucruri "cool" pentru varsta lui...
Felicitari pentru botez, si noi ne-am inrudit la botezul Evei cu cine ne-a placut!
Despre tinutul in brate: la o luna jumate acolo e locul puiului. Copilul are nevoie de mamica lui, se simte in siguranta cand ii simte mirosul, bataile inimii. Eva a avut o perioada cand dormea la pranz in bratele mele, eu pe fotoliu. Cum incercam sa o pun in pat, cum zbura somnicul.
copilul are nevoie sa-si simta mama, sa fie ocrotit si iubit...e atit de neajutorat...nu refuza copilului aceasta nevoie, el nu trebuie respins niciodata...intr-adevar, se va desprinde singur de mama, cind va creste...si atunci trebuie lasat.
Da fetelor dar nu credeti totusi ca acest copil care este spalat, mancat - deci fara nici un motiv sa planga - sa zbiere de fiecare data cand e pus jos. Imaginati-va cum arata o zi din viata unei astfel de mamici - nu timp de dus, nu timp de mancat, nu timp de nimic pt ca la varsta asta bebelusul nu "socializeaza" mai mult de 45 de minute atunci cand e linistit. Deci timp de sot, mancare si alte lucruri nu mai exista. Imi povestea cineva ca nici la varsta de un an copilul care a fost tinut in brate la cerere - adica mai tot timpul - nu are timp sa se spele decat seara cand vine sotul acasa.Mi se pare inuman...si sincer este usor de spus, dar mult mai greu de facut.
Poate voi ca si Simina aveti si ati avut parte de bebelusi linistiti care dorm si singuri daca ii lasi in patut...
vrem si noi niste nasi asa zbangii. pot fi imprumutati? cati copiii au? par doi
@anonymous: din pacate pentru cele care inca viseaza ca bebelusii sint niste papusele care stau cuminti intre perne, asta inseamna un copil: sa fii mereu linga el (evident, exista si exceptii). cine spune ca ai timp de altceva, cum ar fi sa te plimbi prin magazine, sa te hirjonesti cu sotul, sa stai ore in sir in bucatarie sa pregatesti o cina, sa vezi filme sau sa citesti ? probabil ca inca nu constientizezi ca VIATA TA S-A SCHIMBAT. daca nu intelegeti asta, atit tu cit si sotul, veti intra intr-o mare criza a existentei. un copil fericit nu inseamna doar spalat si schimbat, si asta e o lectie buna pentru viitor: o camera plina cu jucarii sau bani de cheltuiala nu sint de ajuns. trebuie sa fii "acolo" cit si cind are nevoie. stiu foarte bine ce inseamna sa nu apuci sa faci dus toata ziua sau sa gatesti cu copilul in ham...stai linistita ca toate astea trec, niciun copil nu e la fel ca altul, fiecare se dezvolta in felul lui, orice comparatie de genul "mi-a spus cineva ca al lui..." ar trebui sa fie exclusa. imi pare rau sa spun asta, probabil ca am niste idei mai extreme, dar daca ti-ai dorit intr-adevar copilul, uita de cuvintul "inuman" in contextul asta. tot ceea ce faci pentru linistea, calmul si da, fericirea lui, ti se va intoarce. nu am vazut niciun parinte dedicat cresterii copilului sa nu fie fericit mai tirziu.nu e o regula, dar trebuie sa ai rabdare.
@anonymous Ar fi cateva solutii.
Sa ceri ajutorul cuiva pentru treburile gospodaresti ca sa dedici tot restul timpului lu' bebe
Sa dormi si tu cu bebe in brate. Eu mi-am cumparat un fotoliu leganator si dormeam cu Eva in brate in timpul zilei. Lucrurile se vor mai relaxa, dar acum la inceput e mai greu.
Trucul pe care il aplic si acum e sa ii pun in pat un tricou de-al meu purtat. Chiar acum doarme cu el in brate, il strange cu mare drag, hi, hi,hi
@anonimous - Imi imaginez fara nici o problema o zi din viatza unei astfel de mamici - pentru ca am trait-o pe pielea mea, timp de multa vreme, si nu regret nici o secunda. Si prin "timp pentru sotz si mancare" eu am inteles cu totul altceva - el ma ajuta cu bebe cand venea de la servici - chiar il relaxa sa stea cu el cate o juma de ora, o ora pana faceam eu un dus, sau chiar mai mult, daca eram obosita si voiam sa trag un pui de somn, el era cel care gatea in casa, iar eu ma ocupam de curatenia casei, evident cu puiul in hamuri, dansand in timpul asta - amandoi fericiti nevoie mare. Sincer, ne-am adaptat la nevoia copilului si am fost toti trei fericiti - si acuma suntem, iar copilul nu mai are nevoia aia disperata de a avea contact cu mine non stop - dimpotriva, uneori trebuie sa ma rog de el sa vina sa imi dea un pusi sau sa ma lase sa-l tin de mana... Crede-ma, vei plange foarte curand dupa perioadele cand erati "nedespartiti"...
Ma iertati, eu sunt complet profana si pic in discutia asta cel putin ca musca in lapte, dar vin si intreb: exista o singura metoda clara si de netagaduit in care o femeie creste un copil? O singura cale justa? Ma refer la povestea asta cu tine-l langa tine tot timpul. Macar sa stiu pentru ce ma pregatesc, cand/daca m-oi incumeta la ceva care pare din ce in ce mai scary :).
Repet, nu puneti tunurile pe mine, probabil habar n-am despre ce vorbesc, e ceva ce intelegi doar cand treci tu insati prin intregul proces, stiu deja tot discursul si am observat ca tendinta este ca persoanele care nu au copii si nici nu dau semne ca s-ar pregati sa fie rapid trimise in lumea lor ciudata unde inca nu s-a descoperit sensul vietii :).
Precizez ca glumesc (in ultima parte a mesajului) si ca am pus intrebarea "is there only one way?" cu seriozitate.
Sa imi spuna si mie cineva cum poate nasa aceea, care pare sa aiba doi copii, ca nu mi-a raspuns nimeni daca are doi, sa sara asa. Ea cum se descurca cu doi. Ei nu au plans sau nu plang. Cred ca trebuie sa gasim linia de intelegere cu copilul. Daca simte ca nu avem chef de el si vrem sa-l abandonam repede sa fugim la sot va tipa. Sa punem sotul la treaba.Tot cu dragoste sa aiba si el grija de copil. Sa stam amandoi cu copilul in brate, aproape contopiti. Sa ne iubim copiii, iar ei sa simta asta cu toata suflarea lor. Eu am patru copii si nu ma plang. Sticti cum este ca doi copii daca nu toti (sunt si astfel de cazuri) sa vrea ceva in acelasi timp. Hai sa fim ca nasa din imagine. Sa zburdam.
Mda, in loc sa-i felicitam pe fericitii parinti ce nasi frumosi si plini de viatza si-au ales, am ajuns sa facem forum pe blogul lor... scuze! Adevarul e ca fiecare isi creste copilul cum simte, degeaba ne simtim toti experti ca nimic nu e universal valabil. Sa va traiasca nasii, si voi sa le traiti lor ca sunteti foarte frumosi toti (interior/exterior inclus) :-))))
@ runbaby. Simt si eu ca am devenit un grup de mamici fasciste care arunca cu "trebuie" in stanga si in dreapta. Nu, nu trebuie nimic. Bebelusul nu trebuie tinut in brate. Dar daca el cere asta si mama poate, e bine sa nu il frustram de mic. Daca mama poate. Multumirea bebelusului e la fel de importanta ca si echilibrul mamei. Daca mama isi depaseste limitele si e mereu obosita, nemultumita, depasita, nici copilul n-are cum sa fie fericit. Eu, cand simt ca nu mai pot, strig, il sun pe Mihai, i-l pasez pe Vlad daca e prin preajma, ies sa ma plimb singura sau chiar cu Vlad. Incerc sa nu ma martirizez.
La intrebarea: la ce sa ma astept? Rasunsul meu ar fi: la orice. De la un bebe super linistit care doarme toata ziua si cand nu doarme se joaca cumintel cu jucariile lui la un bulgare de energie care sa te alerge toata ziua. De la stari euforice la disperari. Nici o zi care sa semene cu cealalta, resurse nebanuite de inventivitate si rabdare, descoperiri, revelatii. De toate.
si da, nasii au doi copii minunati. cum se descurca puteti citi pe blogul lor http://otalescu.blogspot.com/
vizitati:
tarnovan.wordpress.com
Post a Comment